Nu stiu voi cum va simtiti, dar atunci cand ne aducem aminte de cat de „nobila” este capitala noastra, exact ca o doamna din cartier, care o data pe an isi schimba infatisarea si iese in centru amintindu-si de tineretea de odinioara, eu in acele momente imi dau seama ca este de datoria noastra, a bucurestenilor, sa o onoram asa cum se cuvine. in anii interbelici, Bucurestiul ajunsese sa fie alintat cu diminutivul de „Micul Paris”. insa acum, unde ne aflam? Unde oare decat in trafic? in acest trafic infernal, plin de frivolitati si alte cele, in care ne petrecem minute pretioase din timpul nostru.

Iar in aceste zile in care sarbatorim Bucurestiul printr-o paralela intre vechi si nou, printre cale sti, cai putere, saltimbanci, lasere, vodevil si artificii, sa ne bucuram sau sa ne intristam, in acelasi timp? Cand Bucurestiul va redeveni „Gradina Europei”? Poate e timpul ca o noapte pe an sa lasam televizoarele, barurile, discotecile si sa o petrecem vizitand muzeele si revenind la valorile spirituale de altadata. Atunci cand cultura era mai de pret decat smecheria.

Numai prin noi, Bucurestiul va reveni la ce a fost odata. Iar aerul va avea acel parfum specific al salcamilor din Bucuresti.