1. Geografie:

spirala arondismentelor, suburbiile, metroul si RER-ul. Poate va veti mira, dar Parisul are, teoretic, cam aceeasi populatie cu Bucurestiul: aprox. 2 milioane de locuitori si o suprafata de 2 ori mai mica. Explicatia e simpla: ceea ce numim noi “Paris” e doar orasul istoric, asa cum s-a dezvoltat pana pe la 1850. Parisul acesta e impartit in 20 de arondismente (sectoare) a caror numaratoare incepe din Ile de la Cite (insula cu Notre Dame) si continua in spirala, in sensul acelor de ceasornic. Unele “arondismente” (mai ales cele ultra-centrale de pe malul drept) sunt asa de mici incat in Bucuresti probabil ar fi numite “cartiere”. Ele au totusi administratie si institutii proprii. Restul populatiei pana la 10 milioane de locuitori traieste in nenumaratele suburbii care inconjoara Parisul si care sunt legate de centrul Parisului (arondismentele 1-7) prin metrou, care circula din 5 in 5 minute si are statiile extrem de dese, sau prin trenul urban (RER) care circula din 20 in 20 de minute, are statiile mai rare (cam ca metroul nostru) si care leaga aceste suburbii pariziene de centru in 15-60 de minute (in functie de distanta fata de oras). intrucat suburbiile erau prea numeroase, francezii au socotit ca e mai bine ca fiecare “comuna” sau orasel limitrof sa-si pastreze primaria, bugetul si administratia locala integrandu-le totodata in zona mai mare (metropolitana) din jurul Parisului istoric. Acum inchipuiti-va ca Bucurestiul ar avea linii de metrou/tren urban care ar merge de la Universitate pana la Otopeni sau Adunatii-Copaceni. Gata? V-ati inchipuit? Well, tocmai v-ati imaginat cum ar fi sa arate un Bucuresti - capitala europeana. inchipuiti-va ca ati locui in Otopeni si ati putea ajunge in 20 de minute la Universitate. N-ar fi frumos? Ca un fapt divers: teoretic stadionul Stade de France, ala pe care Franta a luat titlul mondial in 1998, nici nu e situat in Paris, ci in suburbia Saint-Denis (in nord). Vorba vine suburbie: de fapt se poate ajunge usor cu metroul. Iar la finalul meciului tot metroul te poate duce acasa, chiar daca stai undeva in sud, la mama dracului. Cam asa cum te duce tramvaiul 41 din Ghencea pana la Piata Presei Libere.

2. Luxul.

Tot un prostanac (sau un smecher care profita de lipsa de informare a romanilor) ar compara preturile din zona 0 a Parisului cu cele din zona 0 a Bucurestiului. Prin Place Vendome sau Saint-Germain-des-Pres pretul pe metru patrat atinge usor 10.000 de euro, dar vorbim acolo de strazi sau cartiere care sunt capitalele mondiale ale luxului.... Cand o sa vedeti cu ochii vostri vitrine cu ceasuri de 75.000 de euro sau palarii de dama de 5.000 de euro veti intelege ceea ce vreau sa zic. Pur si simplu Bucurestiul nu are asa ceva. in plus zona 0 din Bucuresti nu are nici atractiile turistice (Notre Dame, Luvru, Muzeul Orsay, Domul Invalizilor, Turnul Eiffel, Trocadero, Arcul de Triumf, Champs Elysees etc.) care fac ca 30 de milioane de oameni sa vina anual in pelerinaj la Paris si sa-si lase banii acolo. (O chestie de care habar n-aveam: PIB-ul Parisului atinge incredibila cifra de 478 de miliarde de euro, adica de vreo 3 ori cat PIB-ul Romaniei!) Putem insa compara zona 0 din Bucuresti cu zonele pariziene limitrofe zonei 0, asadar cu acele zone care nu sunt nici luxoase, nici turistice, fiind insa cvasi-centrale.

3. Demolarile.

Sunt momente cand nu mai am rabdare sa construiesc argumente, sa produc documente si dovezi, sa „scriu bine", sa pastrez un ton civilizat, sa fiu polemic cu masura. Vreau sa urlu. Sa ...injur. Sa dau de pamant cu preopinentii, cand vad cu cata nonsalanta isi etaleaza marlania, ignoranta, aplombul, plus o nefasta eficacitate. Asist, de mai multi ani, la disparitia unor superbe cladiri bucurestene si la inlocuirea lor cu o monotona defilare de sticlarie fada, gandita de arhitecti bisnitari, primari bisnitari si bisnitari pur si simplu. in rest, sunt specialisti in demolari. Dupa celebritatea planetara a demolarilor lui Ceausescu, am fi meritat un minim ragaz. Am fi putut redescoperi farmecul Bucurestilor, savurand ce a mai ramas din carnea lui macerata de bestialitatea eternei reconstructii. N-am avut noroc. Orasul e victima unui desant de derbedei ignari, care isi fac mendrele in maruntaiele lui, ca si cum l-ar fi mostenit din familie. Astfel primarul Oprescu s-a pus pe treaba. Ultima lui isprava e marele proiect al axei Nord-Sud, care se va implini, ilegal, pe ruinele a 13 monumente istorice si a 73 de cladiri de patrimoniu. Au disparut, sau vor disparea, in curand, locuri de un pitoresc inconfundabil din zona Buzesti-Grivitei-Berzei pana la intersectia cu stirbei Voda. Va disparea Hala Matache, va disparea un intreg district al memoriei bucurestene. Patriotismul autohton ramane, ca de obicei, o risipa de vorbe la reuniuni de partid si de sprituri. il sarbatorim pe Eminescu si demolam casa memoriala in care se intalnea, langa gara, cu Veronica Micle. incalcam viril conventii internationale si legi locale, „modernizam" in draci, mutam Balcanii langa Singapore. Avem un primar hotarat. Nu vad, deocamdata, decat o singura solutie: sa-i deturnam atentia. Aflu, de pe net, ca exista un joc online, intitulat „Demolari". Jocul e prezentat eventualilor clienti ca „joc logic" si le propune sa-si ia drept misiune distrugerea de cladiri. „Noi iti punem la dispozitie dinamita" - scrie in prospect. Jocul in sine mi se pare sinistru. Dar macar e online. Sorin Oprescu il joaca, cu aerul lui sugubat, de-adevaratelea, pe nervii nostri.Off oare in Paris se putea intampla asa ceva? Nu cred pentru ca pentru ei istoria inseamna turism si turismul inseamna prosperitate pentru comunitate.
Sa speram ca in 2012 vom avea primarul care sa retransforme Bucurestiul intr-un Mic Paris.