Postul Pastelui

In biserica ortodoxa oamenii se pregatesc pentru intampinarea sarbatorilor de Pasti prin "postul Pastelui" numit si "Postul Cel Mare", post care dureaza 48 de zile. In mod oficial, postul incepe dupa "Duminica iertarii", in ziua de luni a saptamanii a 7-a de dinaintea sarbatorii de Pasti.
Ultima saptamana din Postul Pastelui se numeste "Saptamana Patimilor" si incepe in duminica Floriilor, duminica in care se comemoreaza intrarea lui Iisus in Ierusalim. "Saptamana Patimilor" comemoreaza prinderea lui Iisus, crucificarea si moartea Lui. In acesta ultima saptamana, multe biserici tin slujbe in fiecare seara, slujbe numite "Denie". De luni pana joi se comemoreaza ultima masa, prinderea si inchiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeste "Joia Mare". Vineri, numita "Vinerea Mare" se comemoreaza crucificarea si moartea lui Iisus pe cruce. In acesta zi, se tine "post negru", adica nu se mananca nimic.

Saptamana Mare este precum o scara cu sase trepte, pe care urcam spre Inviere. Se inaspreste postul, pe cat este in putinta fiecaruia, pregatind trupul si sufletul. Pentru cei care nu au putut din diverse motive sa tina tot postul, o pot face macar acum, in aceste ultime, dar cele mai importante zile. Pentru ca, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, ”bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea, ca si peste cel care a venit din ceasul intai la Hristos”.

Pasca

Pasca este un fel de cozonac cu branza care se coace o singura data pe an, de Pasti. Are forma rotunda pentru ca, se zice, scutecele lui Hristos au fost rotunde, o cruce la mijloc si aluat impletit pe margini. Legenda spune ca, in timp ce predica impreuna cu apostolii, Iisus a fost gazduit la un om foarte primitor. Cand sa plece, acesta le-a pus in traista paine pentru drum, fara stirea lor. Intrebandu-l pe Hristos cand va fi Pastele (era vorba despre Pesah, pastele evreilor, cand acestia sarbatoresc eliberarea din robia egipteana), Hristos le-a spus ca atunci cand vor gasi paine in traista. Cautand, apostolii au gasit in traista ce le pusese acel om. De atunci, fac femeile pasca.

Mielul
era sacrificat de catre evrei in Templul din Ierusalim pentru iertarea pacatelor. Iisus este numit Iisus, mielul lui Dumnezeu pentru ca El S-a sacrificat pentru mantuirea lumii; este sacrificiul final si perfect.

Ouale
sunt un simbol evident al renasterii. Traditia colorarii oualor de Pasti precede sarbatoarea crestina a Pastelui. In unele mitologii (din Egipt, India, China) se spune ca lumea s-a nascut la inceput dintr-un ou. Legatura cu sarbatoarea Pastelui este evidenta: ouale simbolizeaza nasterea, o noua viata dobandita de crestini prin moarte lui Iisus. Obiceiul de vopsire a oualor isi are originile in festivalurile egiptenilor si persilor de sarbatorire a primaverii. In trecut, pentru coloratul oualor se foloseau numai culori naturale obtinute din plante: varza rosie, foi de ceapa, petale de flori.

Iepurasul de Pasti
nu este o inventie moderna. Isi are originea in antichitate; este unul dintre cele mai vechi simboluri ale primaverii. In mitologia indo-europeana iepurele de camp este considerat sacru. In Germania, zeita Ostara, zeita primaverii care era celebrata primavara, era intotdeauna insotita de un iepure de camp. Ea era venerata dupa acest simbol. In Germania, copiii spuneau ca iepurasul de Pasti le aduce oua in timpul Pastelui daca ei sunt cuminti. Pentru prima oara, iepurasul de Pasti este mentionat in Germania in anii 1500.

Crucea

Este simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, al jertfei lui Iisus pentru salvarea omenirii. Imparatul Constantin a declarat-o in cadrul Consiliului de la Niceea simbol al crestinatatii, inca din anul 325 d.H.

Data pascala

Calculul datei pascale se bazeaza pe trei norme, asupra carora s-a convenit in 325, la Conciliul de la Niceea si anume:
1. Pastele se serbeaza intotdeauna duminica.
2. Aceasta duminica este prima de dupa prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara.
3. Daca aceasta data coincide cu Pastele evreiesc, se mai amana o duminica.

Lumanarea de inviere

In noaptea Invierii, fiecare participant la slujba trebuie sa aiba cu el o lumanare pe care o aprinde si o tine aprinsa tot timpul savarsirii Sfintei Invieri. Dupa Inviere, fiecare se intoarce cu lumanarea aprinsa acasa. Se spune ca se aduce lumina Invierii sau vestea miracolului. Lumanarea se pastreaza tot timpul anului, aprinzandu-se ori de cate ori se abate vreo nenorocire asupra familiei, membrii acesteia fiind astfel calauziti de lumina.

Hristos a Inviat"
Urarile traditionale de Pasti ale crestinilor ortodocsi sunt "Hristos a inviat", iar raspunsul este "Adevarat a inviat". Aceste urari sunt adresate 40 de zile dupa Pasti, pana la sarbatoarea "Ianaltarii la cer" a lui Iisus. De asemenea, aceste urari se rostesc atunci cand are loc traditionala ciocnire a oualor. In timpul Pastelui crestin, traditional este ca ouale sa fie colorate in Joia Mare, dupa Liturghie si numai in culoarea rosie pentru ca rosu semnifica sangele lui Iisus varsat pentru salvarea omenirii.

Nu stiu voi cum va simtiti, dar atunci cand ne aducem aminte de cat de „nobila” este capitala noastra, exact ca o doamna din cartier, care o data pe an isi schimba infatisarea si iese in centru amintindu-si de tineretea de odinioara, eu in acele momente imi dau seama ca este de datoria noastra, a bucurestenilor, sa o onoram asa cum se cuvine. in anii interbelici, Bucurestiul ajunsese sa fie alintat cu diminutivul de „Micul Paris”. insa acum, unde ne aflam? Unde oare decat in trafic? in acest trafic infernal, plin de frivolitati si alte cele, in care ne petrecem minute pretioase din timpul nostru.

Iar in aceste zile in care sarbatorim Bucurestiul printr-o paralela intre vechi si nou, printre cale sti, cai putere, saltimbanci, lasere, vodevil si artificii, sa ne bucuram sau sa ne intristam, in acelasi timp? Cand Bucurestiul va redeveni „Gradina Europei”? Poate e timpul ca o noapte pe an sa lasam televizoarele, barurile, discotecile si sa o petrecem vizitand muzeele si revenind la valorile spirituale de altadata. Atunci cand cultura era mai de pret decat smecheria.

Numai prin noi, Bucurestiul va reveni la ce a fost odata. Iar aerul va avea acel parfum specific al salcamilor din Bucuresti.

1. Geografie:

spirala arondismentelor, suburbiile, metroul si RER-ul. Poate va veti mira, dar Parisul are, teoretic, cam aceeasi populatie cu Bucurestiul: aprox. 2 milioane de locuitori si o suprafata de 2 ori mai mica. Explicatia e simpla: ceea ce numim noi “Paris” e doar orasul istoric, asa cum s-a dezvoltat pana pe la 1850. Parisul acesta e impartit in 20 de arondismente (sectoare) a caror numaratoare incepe din Ile de la Cite (insula cu Notre Dame) si continua in spirala, in sensul acelor de ceasornic. Unele “arondismente” (mai ales cele ultra-centrale de pe malul drept) sunt asa de mici incat in Bucuresti probabil ar fi numite “cartiere”. Ele au totusi administratie si institutii proprii. Restul populatiei pana la 10 milioane de locuitori traieste in nenumaratele suburbii care inconjoara Parisul si care sunt legate de centrul Parisului (arondismentele 1-7) prin metrou, care circula din 5 in 5 minute si are statiile extrem de dese, sau prin trenul urban (RER) care circula din 20 in 20 de minute, are statiile mai rare (cam ca metroul nostru) si care leaga aceste suburbii pariziene de centru in 15-60 de minute (in functie de distanta fata de oras). intrucat suburbiile erau prea numeroase, francezii au socotit ca e mai bine ca fiecare “comuna” sau orasel limitrof sa-si pastreze primaria, bugetul si administratia locala integrandu-le totodata in zona mai mare (metropolitana) din jurul Parisului istoric. Acum inchipuiti-va ca Bucurestiul ar avea linii de metrou/tren urban care ar merge de la Universitate pana la Otopeni sau Adunatii-Copaceni. Gata? V-ati inchipuit? Well, tocmai v-ati imaginat cum ar fi sa arate un Bucuresti - capitala europeana. inchipuiti-va ca ati locui in Otopeni si ati putea ajunge in 20 de minute la Universitate. N-ar fi frumos? Ca un fapt divers: teoretic stadionul Stade de France, ala pe care Franta a luat titlul mondial in 1998, nici nu e situat in Paris, ci in suburbia Saint-Denis (in nord). Vorba vine suburbie: de fapt se poate ajunge usor cu metroul. Iar la finalul meciului tot metroul te poate duce acasa, chiar daca stai undeva in sud, la mama dracului. Cam asa cum te duce tramvaiul 41 din Ghencea pana la Piata Presei Libere.

2. Luxul.

Tot un prostanac (sau un smecher care profita de lipsa de informare a romanilor) ar compara preturile din zona 0 a Parisului cu cele din zona 0 a Bucurestiului. Prin Place Vendome sau Saint-Germain-des-Pres pretul pe metru patrat atinge usor 10.000 de euro, dar vorbim acolo de strazi sau cartiere care sunt capitalele mondiale ale luxului.... Cand o sa vedeti cu ochii vostri vitrine cu ceasuri de 75.000 de euro sau palarii de dama de 5.000 de euro veti intelege ceea ce vreau sa zic. Pur si simplu Bucurestiul nu are asa ceva. in plus zona 0 din Bucuresti nu are nici atractiile turistice (Notre Dame, Luvru, Muzeul Orsay, Domul Invalizilor, Turnul Eiffel, Trocadero, Arcul de Triumf, Champs Elysees etc.) care fac ca 30 de milioane de oameni sa vina anual in pelerinaj la Paris si sa-si lase banii acolo. (O chestie de care habar n-aveam: PIB-ul Parisului atinge incredibila cifra de 478 de miliarde de euro, adica de vreo 3 ori cat PIB-ul Romaniei!) Putem insa compara zona 0 din Bucuresti cu zonele pariziene limitrofe zonei 0, asadar cu acele zone care nu sunt nici luxoase, nici turistice, fiind insa cvasi-centrale.

3. Demolarile.

Sunt momente cand nu mai am rabdare sa construiesc argumente, sa produc documente si dovezi, sa „scriu bine", sa pastrez un ton civilizat, sa fiu polemic cu masura. Vreau sa urlu. Sa ...injur. Sa dau de pamant cu preopinentii, cand vad cu cata nonsalanta isi etaleaza marlania, ignoranta, aplombul, plus o nefasta eficacitate. Asist, de mai multi ani, la disparitia unor superbe cladiri bucurestene si la inlocuirea lor cu o monotona defilare de sticlarie fada, gandita de arhitecti bisnitari, primari bisnitari si bisnitari pur si simplu. in rest, sunt specialisti in demolari. Dupa celebritatea planetara a demolarilor lui Ceausescu, am fi meritat un minim ragaz. Am fi putut redescoperi farmecul Bucurestilor, savurand ce a mai ramas din carnea lui macerata de bestialitatea eternei reconstructii. N-am avut noroc. Orasul e victima unui desant de derbedei ignari, care isi fac mendrele in maruntaiele lui, ca si cum l-ar fi mostenit din familie. Astfel primarul Oprescu s-a pus pe treaba. Ultima lui isprava e marele proiect al axei Nord-Sud, care se va implini, ilegal, pe ruinele a 13 monumente istorice si a 73 de cladiri de patrimoniu. Au disparut, sau vor disparea, in curand, locuri de un pitoresc inconfundabil din zona Buzesti-Grivitei-Berzei pana la intersectia cu stirbei Voda. Va disparea Hala Matache, va disparea un intreg district al memoriei bucurestene. Patriotismul autohton ramane, ca de obicei, o risipa de vorbe la reuniuni de partid si de sprituri. il sarbatorim pe Eminescu si demolam casa memoriala in care se intalnea, langa gara, cu Veronica Micle. incalcam viril conventii internationale si legi locale, „modernizam" in draci, mutam Balcanii langa Singapore. Avem un primar hotarat. Nu vad, deocamdata, decat o singura solutie: sa-i deturnam atentia. Aflu, de pe net, ca exista un joc online, intitulat „Demolari". Jocul e prezentat eventualilor clienti ca „joc logic" si le propune sa-si ia drept misiune distrugerea de cladiri. „Noi iti punem la dispozitie dinamita" - scrie in prospect. Jocul in sine mi se pare sinistru. Dar macar e online. Sorin Oprescu il joaca, cu aerul lui sugubat, de-adevaratelea, pe nervii nostri.Off oare in Paris se putea intampla asa ceva? Nu cred pentru ca pentru ei istoria inseamna turism si turismul inseamna prosperitate pentru comunitate.
Sa speram ca in 2012 vom avea primarul care sa retransforme Bucurestiul intr-un Mic Paris.

 "Esti un prost". Asa m-a caracterizat cineva mai deunazi.Oare sunt un prost pentru ca imi pun toata energia sa incerc sa conving cetatenii ca este bine sa asculti si alta parere?, ca este bine sa-ti doresti sa ai alternative?, ca poate pana la urma vom reusi sa iesim din mlastina si odata ajunsi pe pamant solid sa urmarim cum rasar mugurii relansarii economice. Dar oare cati "prosti" sunt ca mine? Lasati-i sa ne creada naivi, sa spuna ca suntem fraieri, ca oricum luptam pentru o cauza pierduta.

Ei bine, stimabililor, v-ati inselat... daca niciunul dintre noi nu se baga in asa ceva, pentru ca nu-i usor sa convingi oamenii, eu zic ca am putina "inconstienta", o "nebunie" iscata din neputinta mea de acum de a schimba unele legi nedrepte si de a face dreptate, dar nu cu pumnul in gura, ci cu pana pe hartie si prin cuvinte potrivite dar adevarate spuse din inima, ce se desprind din "cutia magica" ce ne tine tintuiti ore in sir in fata ei.As dori sa ma adresez  in special tinerilor. incercam sa-i atragem pentru ca nu este corect ca altii sa aleaga in locul lor.

"Generatia in blugi" s-a transformat in generatia I-phone in care bite-ul este principala preocupare. O generatie care mananca bite pe paine, ceea ce presupune ca stiu sa aleaga, ca stiu ce vor sa faca in viata. Ma adresez in primul rand voua pentru a fi alaturi de mine in aceasta confruntare de idei cu care ma confrunt in fiecare zi si sa fiti obiectivi si nu manipulati. Atata timp cat drumurile ni se vor intersecta pe calea undelor si a miliardelor de kilobiti, atata timp cat nazuintele voastre vor avea un purtator de cuvant, atunci puteti decide daca doriti ca eu sa fiu acela. Nu va lasati pacaliti de propaganda asa-zisa a opozitiei "vom face si vom drege", caci asta doresc ei, sa ne transforme pe toti in niste pesimisti ce traiesc intr-o societate intunecata iar noi orbecaim prin ceata, in care unica grija sa fie aceea cum sa supravietuim si maine. Convingeti-va bunicii, parintii ca ce a fost mai greu a trecut prin efortul intregului popor iar ca noi toti GANDIM ALTFEL, gandim in primul rand cu sufletul, si stim sa iubim caci  "Iubirea este un miracol ce poate transforma lumea intr-o mare gradina."

Votul uninominal este un tip de scrutin mentionat in legislatia sistemelor electorale, practicat in SUA si Marea Britanie. Acest tip de scrutin reprezinta modul de alegere direct al unor candidati individuali, opus sistemului de alegere pe liste intocmite de catre partidele din viata politica a unui stat. Votul uninominal este un sistem de vot majoritar, se bazeaza pe o procedura majoritara (votul pe liste fiind un sistem proportional) si este intalnit si sub formula „Castigatorul ia totul”. Principalele caracteristici ale acestui tip de vot constituie faptul ca permite aparitia unor guverne stabile ca urmare a majoritati stabilite prin vot, dar si faptul ca are drept consecinta nereprezentarea segmentului de electorat care a votat candidatul (sau lista) invins.

Vot uninominal majoritar relativ - 1 tur de scrutin
Vot uninominal majoritar absolut - 2 tururi de scrutin daca in primul tur de scrutin nu sunt obtinute 51% din voturi de catre un candidat
Scrutinul uninominal inseamna ca intr-o circumscriptie electorala se alege un singur mandat, iar alegatorul poate acorda un singur vot. Acest mod de votare poate fi realizat intr-un singur tur (denumirea stiintifica este: sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal intr-un singur tur, situatie in care candidatul care obtine cele mai multe voturi, indiferent de numarul acestora, este declarat castigator) sau in doua tururi (caz in care este necesara obtinerea majoritatii absolute a voturilor exprimate; daca o asemenea majoritate nu este intrunita, se organizeaza un al doilea tur in care majoritatea simpla este suficienta). O alternativa a votului majoritar uninominal cu un tur este votul uninominal alternativ. in circumscriptii electorale cu numai un loc, votantii trebuie sa puna pe buletinul de vot toti candidatii in ordinea descrescatoare a preferintei. Cel care intruneste majoritatea absoluta ca prima preferinta este ales castigator. Daca niciunul nu obtine o astfel de majoritate, ultimul de pe lista este eliminat, iar voturile sale se impart celorlalti candidati urmand preferinta a doua. Procedura se repeta pana cand unul dintre candidati reuseste sa obtina majoritatea absoluta in calitate de prima preferinta.

Pe scurt, este mecanism de votare directa a unor candidati individuali si nu desemnarea in totalitate a unei liste fixe intocmita, pe baza unor criterii netransparente, de catre un partid. Ofera o personalizare mai mare a votului, astfel incat alegatorii pot sa opteze intre candidaturi nominale si nu intre liste, la intocmirea carora nu au avut niciun cuvant de spus si in care apar multe persoane necunoscute si fara valoare, din punctul lor de vedere.

 Dezavantaje

Sistemul de vot uninominal nu garanteaza ca votul popular este bine reprezentat in rezultat. Un exemplu recent il constituie alegerile generale din Anglia, unde Laburistii au castigat majoritatea in Parlament cu 35.3% din voturi.

Exista insa si exemple mai ciudate, cum este cazul alegerilor parlamentare din 1926 din Canada, in provincia Manitoba. Aceasta provincie avea 17 parlamentari, iar rezultatul a fost dupa cum urmeaza: Partidul Conservator, cu 42,2% din voturi nu a avut niciun parlamentar ales; in schimb, Partidul Liberal-Progresist, cu 19,5% din voturi a avut 7 parlamentari, Partidul Liberal, cu 18,4% din voturi, 4 parlamentari; Partidul Progresist, cu 11,2% din voturi, 4 parlamentari, iar Partidul Muncitoresc, cu 8,7% din voturi a avut 2 parlamentari. Explicatia acestui rezultat este ca, cu 3 exceptii, Partidul Liberal-Progresist, Liberal, Progresist si cel Muncitoresc au avut candidati unici.

in cazul Romaniei, exista inca un pericol: s-ar putea ca politicieni compromisi, pentru care niciun partid nu si-ar asuma raspunderea sa ajunga parlamentari prin pomeni electorale. Un "precedent" il constituie cazul lui Vanghelie, care a fost exclus din PSD pentru un dosar la PNA, dar a castigat Primaria Sectorului 5 al Bucurestiului ca independent si a fost reprimit in PSD.

Avantaje

Exista si avantaje, politicienii corupti sau compromisi nu se mai pot strecura in parlament sub acoperirea listelor de partid. Votul direct pentru un cadidat sau altul exprima mai exact optiunea electoratului. De asemenea, generarea unei majoritati parlamentare are ca efect o mai mare stabilitate politica.

(Sursa: http://www.wikipedia.com)